Să hai-huim, dar cu gps

Posted by in calatorii

Imi place sa umblu haihui, prin Romania, dar si prin alte tari. Sa descopar oameni si locuri interesante dar, mai ales, sa aflu povestea acelor locuri. Acesta este motivul pentru care strabat cu masina zeci si chiar sute de kilometri, deviind de la drumul principal, pentru a ajunge la o manastire, la o cetate veche sau pur si simplu intr-o zona care am auzit/citit ca merita vazuta. Unii ma considera ciudat, poate ca si sunt intr-o anumita masura.

Uneori ajung din prima la destinatia dorita. Alteori, se intampla sa apara diverse… impedimente, cum ar fi cele doua situatii de mai jos.

Thassos si apele

In vara anului trecut am fost in Thassos, splendida insula greceasca. Am facut plaja, am vizitat imprejurimile, iar intr-una din zile am inchiriat o masina micuta (Kia Picanto). Cel care mi-a livrat-o m-a intrebat daca vreau si un gps, dar eu am refuzat, in ideea ca ma pot baza pe cele trei harti ce le aveam la dispozitie.

Am pornit la drum, alaturi de trei prieteni. Am vazut locurile propuse, dar mai ramasese o manastire veche (Maries, in apropiere de Limenas) – „la 5 km de oras”, dupa cum scria pe harta. Iesim din oras, intrebam un localnic pe unde se ajunge, trecem peste un firisor de apa (element important in povestire!), facem dreapta, dam de o padure de maslini, inaintam – deja drumul devenea forestier, nu se vedea nicio manastire si nici tipenie de om. Taman bine, incepuse si sa ploua. Prietenii insistau sa ne intoarcem, eu nu si nu; in fine, mai mergem vreo 3 kilometri, drumul devenise impractibal, motiv bun pentru a ne intoarce.

Zis si facut. Cale intoarsa, ploua in continuare, face stanga, pe unde vazusem firisorul de apa, cand…hopaaa! – acelfir insesizabil de acum 30 de minute devenise ditamai paraul, care curgea cu putere, fix pe drumul pe unde trebuia sa trecem. Stau si ma gandesc daca sa trec sau nu – alt drum nu stiam, prin zona nu era nimeni, ploua din ce in ce mai tare, se insera – asa ca decid sa incerc sa vedem cine-i mai tare: masinuta sau apa. 😀 Noroc insa ca tocmai venea din departare o dubita, iar soferul ne da flashuri, sa nu cumva sa trecem.

Ajunge langa noi si ne spune (in engleza) ca daca incercam sa trecem, sigur ne ia apa cu masina. Si ne indruma sa mergem dupa el, ca ne scoate la drumul principal prin alta parte.

Well, daca am fi avut GPS probabil am fi vizitat si manastirea si nici nu am fi fost in pericol sa ne ia apele. Asta e, next time. Sau?…

Drumul corect si amenzile

O intamplare, mai scurta, din calatoriile in Romania: tot la fel, fara gps, mergeam spre un sat din apropiere de Constanta. Am si gresit drumul (am ocolit vreo 60 km) si am dat si peste politie, alegandu-ma cu amenda din cauza unui far defect. Din nou, dac-as fi avut gps…

Un GPS precum MIO S760, care are, printre facilitati, functia Explore Mode, ce afiseaza puncte de interes (locuri de vizitat, restaurante si altele), alaturi de informatii despre respectivele locuri. Chestie foarte faina, nu numai pentru cei care se ratacesc prin Grecia, cautand manastiri. :)

In final, daca aveti povestiri despre drumuri fara gps, le puteti spune in cadrul unui concurs organizat de automod.