Ghem. Set. Business.

Posted by in diverse

Anul acesta am urmarit aproape toate partidele de tenis din US Open. Tenis de inalta clasa, partide foarte disputate, insa nimic extraordinar. Cu exceptia setului trei din semifinala de ieri, Nadal – Murray. Punand fata in fata doua personalitati total diferite, spectacolul a fost de zile mari.

Pe de o parte, un scotian care a venit puternic din spate in ultima perioada, pe de alta parte un spaniol care inca se bucura de prima pozitie si de victoriile purtate in defavoarea lui Federer.

Murray s-a remarcat prin spontaneitate, nonconformism, destindere si fair-play. Privind partida ca un simplu antrenament, a reusit sa puna la pamant un Nadal tehnic, dar foarte nervos in ultima parte a meciului, care nu accepta ca ar putea sa piarda.

Intr-un fel, partida de ieri poate fi comparata cu o lectie de business: Nadal reusea cu luni in urma, prin forta si incrancenarea caracteristice, sa detroneze un Federer caracterizat printr-un joc aproape artistic. A venit insa clipa lui Murray: un scotian incapatanat, care nu se deda de la a se certa cu echipa sa pe terenul de tenis, insa trateaza fiecare partida aproape in gluma, cu o destindere plusata doar de spontaneitatea sa deosebita.

Urmeaza o finala interesanta, insa prevad ca nu pe atat de incitanta pe cat a fost partida de aseara. Intre un elvetian calm si aproape exact si un scotian copilaros, dar la fel de exact, e foarte posibil ca spontaneitatea celui din urma sa primeze.