De ce radem la unele bancuri. Si la altele nu.

Posted by in diverse

Ieri, pe la minus cinci grade Celsius, am citit un articol interesant despre implicatiile cognitive ale bancurilor. Sau de ce radem la unele bancuri si la altele nu.

Cateva observatii interesante din articol:

  • banc = incongruenta intre doua elemente ale povestirii, care poate fi rezolvata intr-un mod neasteptat
  • simtul umorului este un proces cognitiv mult mai complex decat actiunea de a manca sau de a face sex
  • nu gluma in sine ne face sa radem (si ne spune cat de mult sa radem), ci modul in care „rezolvam” gluma respectiva (cu alte cuvinte, conteaza mai putin subiectul bancului si mai mult modul in care ne prindem de poanta)
  • barbatii se raporteaza diferit la bancuri, fata de femei; pe scurt, barbatii prind poanta mai repede, dar rad mai putin; femeile prind poanta mai greu, dar rad mai mult (asemanator cu orgasmul 😀 )
  • bancurile seci reprezinta o categorie aparte analizata in articol. Acestea sunt mai apreciate de asa-numitii „experience seekers”, definiti prin dorinta de a descoperi noi stimuli si noi experiente
  • desi studii precedente ajunsesera la concluzia ca autistii nu pot „gusta” glumele, se pare ca acestia raspund la glumele care nu implica empatie

Funny legatura dintre bancul sec de la inceputul articolului si comentariile cititorilor, de la final. Da, unii chiar nu gusta bancurile seci.

Apropo de bancuri, stiti povestea domnului P? 😀 Iat-o:

– Cum te numesti, domnule ?
– Petru Popescu.
– Si ce lucrezi ?
– Prepar pesti pentru pulverizat.
– Bine, dar ce anume operatii faci ?
– Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
– Dar de ce vorbesti numai cu „P”?
– Poftim ?
– De ce vorbesti numai cu „P”?
– Pentru ca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
– Ei, asta e acum! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
– Primesc.
– Pe cat ?
– Pun prinsoare pe patru poli !
– S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci ?
– Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie piperata, pirjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
– Si ce vin bei ?
– Pinot, pelin, porto.
– Si ce desert ?
– Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
– Dar inghetata obisnuesti ?
– Putin profiterole, parfait.
– Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?
– Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
– Dar vara ?
– Pescuiesc.
– Si iarna ?
– Patinez.
– Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie cu litera „P”?
– Pot.
– Asta nu o mai cred. Spune-o!

POEZIA POETULUI PETRU POPESCU:

„Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, pilcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamintul parintesc.
Prima pasare,pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamintul,
Pajistea, padurea, pliscul.”

– Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?
– Paraschiva papusico, pentru pranz prepara putin patrunjel pe potirnichi. Pa!
– Vad ca am pierdut.
– Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.
– Platesc.
– Pune paralele pe portofel.
– Inca o intrebare.
– Poftim!…
– Ce adresa ai matale ?
– Prelungirea Popa Petrescu 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.

:)